Făgăraș: prima întâlnire cu Cabana Suru

Îmi doream de multă vreme să ajung aici. E ca unul din locurile care te cheamă, fără ca măcar să știi cum arată sau ce vei găsi acolo. Dar știi că vrei să ajungi acolo – o dată și-o dată!

Este a doua tentativă de a ajunge la această cabană, după cea de anul trecut, când vremea a spus un mare „Nu” și l-am ascultat. Anul ăsta am organizat o ieșire de 3 zile (pe relax), în care am invitat câțiva prieteni să ni se alăture. Prieteni care, la rândul lor, au chemat și ei câțiva prieteni, și astfel am făcut ditamai gașca de peste 20 de persoane. O să fie o ieșire de pomină – mai ales că avem și ceva aniversări =)))

Plecarea dis-de-dimineață din București, deoarece aveam un drum lung de parcurs până la intrarea în traseu. La recomandarea cabanierei am ales să urcăm pe poteca cu triunghi roșu, deoarece celălalt traseu care pleacă din Sebeșu de Sus (drumul forestier, pe punct roșu) are mulți copaci căzuți. Am dat ora și locul de întâlnire către tot grupul și ne-am cunoscut cu toții acolo, la o margine de drum 😊

Știam că aveam cam 4 ore și un pic de urcat până la cabană, în mers lejer. Traseul este acceptabil – ceea ce nu pot spune despre rucsacii noștri, care erau burdușiți cu de toate bunătățile. Cabaniera ne-a rugat să îi ducem câte ceva pentru cabană și am acceptat cu tot dragul – așa că aveam fiecare prin rucsac câte o varză, niște roșii sau o cutie de lapte. Dacă vrem să avem ce să mâncăm, trebuie să cărăm =))))))

Nu ne-am grăbit pe potecă, am mers încet și constant. Norocul nostru că a fost majoritatea prin pădure, deoarece afară era extrem de cald și nu adia niciun firicel de vânt. Zăpușeală + urcare + rucsac greu = saună =))))) Simțeam că rucsacul trage mai mult de mine decât trag eu de el, dar l-am dovedit! Făceam pauze scurte și dese, bucurându-ne de umbră și de câte ceva bun de prin rucsac. Unul mai spunea o glumă, o poveste, o vorbă bună – și uite-așa timpul trecea mult mai repede.

La un moment dat, pe traseu, există un loc care se numește „Piatra Fericirii”. Nu știu de ce îi spunea așa, dar am aflat foarte repede – după ce treci de ea, se vede cabana la câteva sute de metri – și te cuprinde o fericire de nedescris =)))) Asta da indicator =))) Așa că am mai avut de tras doar un pic până când am ajuns la Suru, unde ne-am lăsat rucsacii pe banchetă și ne-am luat câte ceva rece de răcorală. Yay, în sfârșit am ajuns aici!

Locul este extrem de frumos – și are acea pace care nu se vede, ci se simte. Cabana e cochetă, cu un ditamai pridvorul și acoperiș roșu. Are câteva băncuțe în față, unde te poți așeza și bucura de priveliște și lua masa, un leagăn undeva mai sus, pitit între niște brazi imenși, și două pisici care îți dau târcoale și te întâmpină cu mieunături. Este… absolut perfect 😀

După mici treburi organizatorice și administrative, ne-am luat camerele în primire – camere mari și călduroase, cu 6–8 paturi. Apoi am coborât pentru cină – unde am avut tochitură de carne de porc și MBS (mămăligă, brânză, smântână), absolut delicioase – și am rămas afară pentru a admira un apus de soare minunat. Ah, știam eu de ce vreau să ajung aici – locul este de poveste 😊

Seara nu am mai stat foarte mult – însă ne-am adunat cu toții în sala de mese de la interior și am luat cu „asalt” jocurile. Cabana are foarte multe jocuri – cărți și boardgames – și sigur găseai ceva pe placul tău. Noi am jucat cărți și remi, după care ne-am dus la somn – mâine avem traseu lung de parcurs. Abia așteeeept!

Informații traseu

Când: iunie 2025
Durată: 3 zile (jurnalul este doar pentru prima zi)
Traseu ziua 1: Sebeșu de Sus – poteca pe Muchia Moașei – Cabana Suru (1.450 m)
Durată totală: 3h 30 min (fără pauze) / 4h 40 min (cu pauze)
Lungime totală: 9 km

Traseu detaliat:

Sebeșu de Sus – Muchia Moașei – Cabana Suru: 3h 30min, 9 km

Observație: timpii sunt aproximativi și includ doar partea de mișcare, nu și pauzele luate pe traseu.

Detalii suplimentare:

Stare marcaj: marcajele sunt bine poziționate, atât ca frecvență, cât și ca vizibilitate.

Topografie: majoritatea traseului este pe potecă de pământ și piatră.

Vegetație: majoritatea traseului este prin pădure, cu scurte ieșiri în luminișuri.

Surse de apă: un mic izvor captat în treimea superioară a traseului. Eu nu am mai văzut alte surse de apă.

Mai multe detalii despre Cabana Suru pe site-ul oficial.